„Ai încetat să mai furi mașini?” – întreabă avocatul în fața instanței. Ce poate bietul hoț să răspundă la această întrebare? Dacă ar răspunde cu „da”, atunci ar suna ca o mărturisire – „da, fur mașini e o grămadă de timp…”. Dacă ar răspunde cu „nu”, atunci ar fi și mai rău. Ar suna ca și cum ar fi încă în branșă.
Știința statisticilor numește acest tip de întrebare drept „întrebare capcană”. Precum un o armă încărcată, poate fi foarte periculoasă. A pune întrebări capcană este un fel de artă care trebuie stăpânită de practicanții mai multor meserii.
Întrebările sugestive
Întrebările sugestive sunt cele care sugerează o anumită atitudine și un răspuns specific. Aceste întrebări sunt înșelătoare.
„Crezi că este în regulă ca banii contribuabililor să fie cheltuiți pe publicitatea unor partide politice dubioase?” Ei bine, cine ar răspunde cu „da” la această întrebare?! Este de la sine înțeles că oricine va răspunde negativ. În acest fel, un cercetător poate strânge răspunsuri care să se potrivească cu propria viziune pur și simplu prin felul de a întreba.
„După părerea ta, lipsa de respect a studenților față de profesori afectează metodele didactice din școli?”
Aceasta este o altă problemă care sugerează o atitudine specifică deoarece încarcă respondentul din punct de vedere emoțional și provoacă un răspuns specific. Folosirea acestei metode de „atitudine emoțională”, întrebarea îl pune pe respondent la zid și nu îi dă libertatea să își exprime opiniile personale.
Avem mai jos încă un exemplu:
„Experții spun că oamenii trebuie să facă cumpărături bazate pe o alegere informată. Ești de acord cu acest lucru?”
Această întrebare îl predispune pe respondent să fie de accord cu experții – altfel, ar părea stupid. Deci, și acest fel de întrebări sunt sugestive.
Când/cum se nasc întrebările sugestive
O întrebare sugestivă/capcană poate fi construită în momentul în care se realizează o cercetare de piață care urmărește confirmarea unei ipoteze anume.
Ca regulă generală, o bună pregărtire trebuie să se bazeze pe obiective bine fomulate. Dacă creatorul unui sondaj și-ar face datoria cu stăruință, atunci ar avea o ipoteză anume care ar trebui verificată de sondajul de opinie. Acest lucru este sursa exactă a greșelilor de acest gen. Orice fel de transpunere a ipotezei într-un chestionar prin întrebări care cer o confirmare sau o respingere poate fi o considerată o formă de întrebare sugestivă.
Riscuri pentru întreg studiul
Întrebările sugestive solicită răspunsuri specifice ceea ce duce la colectarea de informații incorecte și nefiabile. În general, oamenii sunt ușor de influențat și sunt predispuși la identificarea răspunsului „corect”, în special când este vorba de principii morale.
Pentru a evita situațiile de acest gen, ar trebui să se stabilească o regulă prin care nicio întrebare să nu aibă un răspuns „corect” sau „greșit”.
Semne și caracteristici
În general, întrebările sugestive conțin anumite construcții verbal. Deseori, acestea încep cu „Este adevărat că…”, „Ești de accord cu faptul că…”, „Poți confirma că…”
În alte cazuri, se expune mai întâi o afirmație care necesită apoi aprobare: „ Experții spun că oamenii trebuie să facă cumpărături bazate pe o alegere informată. Ești de acord cu acest lucru?”
În alte cazuri, putem întâlni și construcții verbale precum: „Mulți oameni cred că…”, „Este dovedit științific că…”, sau „Un lucru bine cunoscut este faptul că…”. Este posibil ca întrebările sugestive să conțină deseori cuvinte și expresii precum: „încă”, „…nu-i așa?”, etc.
Afirmațiile de genul pot creea atitudini emoționale. Dacă respondentul nu are curajul să contrazică autoritatea sau să se împotrivească părerilor populare („mulți oameni spun că…”), atunci acesta își va denatura în mod neintenționat propriile răspunsuri.
Care este abordarea corectă?
Întrebările trebuie puse într-un mod neutru. Revenind la exemplul celui acuzat în fața instanței, avocatul încearcă cu disperare să scoată o mărturisire. În schimb, un statistician onest ar trebui să întrebe: „Ai furat vreodată vreo mașină?”
Întrebările capcană – arme încărcate
Întrebările capcană sunt încărcate cu o afirmație sau o ipoteză care este deghizată într-o întrebare. Prin construcția sa, întrebarea nu oferă posibilitatea de a alege și îi forțează pe respondenți să confirme o ipoteză cu care nu sunt, defapt, de acord. De exemplu:
„Ai încetat să folosești aparatele de ras cu o singură lama din cauza prețului?”
Chiar dacă răspunsul va fi „da” sau „nu”, respondentul este obligat să confirme că acum ceva timp obișnuia să folosească aparate de ras cu o singură lamă. Mai mult decât atât, răspunsul implică presupunerea că această persoană obișnuia să se bărbierească, dar dacă defapt această persoană are acum barbă și nu se mai bărbierește?! Astfel, dacă a răspuns cu „da”, atunci acesta va confirma că folosea aparate de ras cu o singură lamă și că acum nu le mai folosește. Dacă răspunde cu „nu”, atunci înseamnă că el încă folosește acest tip de aparat de ras. Astfel, în acest caz nu se poate face nicio alegere!
În cel mai bun caz, un respondent va trece peste această întrebare dacă tehnic vorbind poate să o facă. În schimb, dacă software-ul chiestionarului este setat să facă toate întrebările să fie obigatorii, atunci evaluatorul va obține un răspuns fals cu privire la folosirea aparatelor de ras cu o singură lamă.
Astfel, ar trebui să ținem minte întotdeauna că întrebările capcană ne vor oferi date de baze eronate și ar trebui să fim atenți la acest lucru.
Încearcă și tu să îți construiești propriul sondaj de opinie cu câteva întrebări!