Întrebările neclare dintr-un chestionar îți aduc răspunsuri pe care nu le poți folosi: o întrebare își face treaba doar când toți respondenții o înțeleg la fel, așa cum ai gândit-o tu. Trei lucruri strică asta: o formulare prea complexă (jargon, abrevieri, dubla negație), o întrebare vagă (o temă nedefinită, un cuvânt ca „des”, nicio perioadă) și una prea lungă (o întrebare care se explică singură, o matrice cu multe rânduri). Cine nu înțelege o întrebare poate să ghicească, să o sară sau să renunțe, iar răspunsul la o întrebare înțeleasă greșit arată în rezultate ca oricare altul. Două verificări simple prind mult din ce nu vezi în propria ciornă: citirea întrebărilor cu voce tare și o probă cu câteva persoane asemănătoare respondenților.
Pe scurt
- Scrie cu cuvintele respondenților: fără jargon, abrevieri neexplicate sau dublă negație.
- Spune tema, perioada și ce se numără; când îți trebuie o cifră, cere un număr pentru o perioadă precizată, nu „des” sau „regulat”.
- Pune întrebarea într-o singură propoziție, cu definiția înaintea ei sau în descriere. Și matricea e o întrebare: doar câteva rânduri scurte.
- Citește fiecare întrebare cu voce tare, apoi roagă câteva persoane asemănătoare respondenților să răspundă gândind cu voce tare.
Formulări complexe: jargon, abrevieri și dubla negație
O întrebare e prea complexă când conține cuvinte pe care respondenții tăi nu le folosesc sau o frază pe care trebuie s-o descifreze înainte să poată răspunde. Pew Research Center și AAPOR (Asociația Americană pentru Cercetarea Opiniei Publice) dau același sfat: întrebări scurte, în cuvinte simple și concrete, pe care le înțeleg cei cărora te adresezi.
- În loc de: „Consideri că distribuția băuturilor cu conținut scăzut de alcool și aromă de fructe este adecvată?”
- Întreabă: „Cât de ușor sau de greu îți este să găsești bere cu aromă de fructe în magazinele din apropiere?” (de la „Foarte ușor” la „Foarte greu”, plus „Nu caut așa ceva”)
Adecvată pentru cine? Un distribuitor și un cumpărător o judecă diferit, așa că întreabă despre experiența respondentului; ultima variantă îi scutește de ghicit pe cei care nu caută așa ceva.
Statistics Canada recomandă să scrii abrevierile în întregime și să înlocuiești termenii de specialitate cu cuvinte obișnuite. Tot jargon sunt și cuvintele folosite doar în firma ta, cum ar fi numele interne ale produselor.
Dubla negație îi poate încurca pe respondenți, avertizează Pew Research Center. Nu e vorba de „nimeni nu știe nimic”, corect în română, ci de două negații care se anulează. În chestionare apare când o afirmație negativă e evaluată pe o scală de la „De acord” la „Dezacord”: „Dezacord” devine negația unei negații.
- În loc de: „De acord sau dezacord: Cantina nu ar trebui să renunțe la mâncarea caldă.”
- Întreabă: „Cantina ar trebui să servească în continuare mâncare caldă sau să renunțe la ea?” („Să continue” / „Să renunțe”)
Întrebări neclare: tema vagă, cuvinte ca „des” și lipsa unei perioade
O întrebare e neclară când doi respondenți o pot înțelege ca pe două întrebări diferite; răspunsurile lor nu mai pot fi adunate într-un singur rezultat. Statistics Canada cere ca întrebarea să precizeze tot cadrul de referință: despre ce e vorba, unde și când.
Prima cauză e tema vagă: „Ce părere ai despre parcare?” poate privi locurile libere din centru, tariful sau mașinile parcate pe trotuar. Leag-o de o situație concretă:
- Întreabă: „Într-o zi lucrătoare obișnuită, cât de ușor sau de greu îți este să găsești un loc de parcare în centrul orașului?” (de la „Foarte ușor” la „Foarte greu”, plus „Nu parchez în centru”)
A doua cauză: întrebarea nu spune ce se numără și pentru ce perioadă. Proprietarul unui service auto nou întreabă: „De câte ori ți-ai reparat mașina anul trecut?” Unii numără drumurile la service, alții și reparațiile făcute cu mâna lor, iar „anul trecut” poate fi anul calendaristic sau ultimele 12 luni. Pe proprietar îl interesează doar reparațiile de la service.
- Întreabă: „De câte ori ai dus mașina la reparat la un service auto în ultimele 12 luni? Nu pune la socoteală reviziile periodice și nici reparațiile făcute de tine.”
A treia cauză sunt cuvintele ca „des” și „regulat”, care nu înseamnă o cantitate anume. Într-un studiu cu studenți, sensul lui „des” ca variantă de răspuns s-a schimbat în funcție de tema întrebării (Rocconi și colegii săi, 2020). În textul întrebării, un asemenea cuvânt îl lasă pe fiecare să-și fixeze singur pragul. Când ai nevoie de cifra pe care o vei raporta, cere un număr pentru o perioadă precizată. Precizarea perioadei e una dintre regulile de bază pentru formularea întrebărilor.
- În loc de: „Faci sport regulat?”
- Întreabă: „În câte dintre ultimele 7 zile ai făcut sport, ai mers în pas alert sau pe bicicletă cel puțin 30 de minute?” (de la 0 la 7)
Întrebări prea lungi: când întrebarea se explică singură
O întrebare lungă îi pune pe oameni să citească mai mult și tot nu le spune ce intră la socoteală. AAPOR recomandă întrebări scurte, ca respondenții să nu fie împovărați. Pune întrebarea într-o singură propoziție, cu definiția înaintea ei sau în descrierea întrebării, afișată de Survey.ro sub titlu (în editor: „Adaugă o descriere în plus (opțional)”).
- În loc de: „Următoarea întrebare se referă la activitățile din gospodărie care presupun efort fizic. Prin activități care presupun efort fizic înțelegem săpatul în grădină, tăiatul lemnelor, mutatul mobilei etc. Cât de des faci, într-o săptămână, activități care presupun efort fizic?”
- Întreabă: „Gândește-te la muncile fizice din casă sau din grădină care te lasă fără suflu, cum ar fi săpatul, despicatul lemnelor, bătutul covoarelor sau mutatul mobilei. În câte dintre ultimele 7 zile ai făcut o astfel de muncă cel puțin 10 minute fără pauză?”
Exemplele schimbă ce numără oamenii. Într-un studiu cu întrebări despre alimentație, exemplele au înmulțit mențiunile alimentelor enumerate, cele neobișnuite cel mai mult, și par să fi făcut răspunsurile mai exacte când le-au amintit oamenilor de lucruri pe care altfel le-ar fi omis (Tourangeau și colegii săi, 2014). Alege deci exemplele cu grijă: cazurile uitate de obicei, introduse cu „cum ar fi”, nu o listă care trage răspunsurile într-o parte. Formularea care împinge spre un anumit răspuns e altă problemă: întrebarea sugestivă.
O matrice lungă e tot o întrebare lungă
O matrice cu multe rânduri și afirmații lungi e o întrebare lungă sub altă formă. În ea, unii respondenți dau același răspuns la toate rândurile (straightlining), semn că nu mai citesc afirmațiile. Pune o singură idee pe fiecare rând (două idei pe un rând fac o întrebare dublă), scrie afirmații scurte și limitează-te la câteva rânduri și puține coloane, cu etichete scurte. Împarte matricea lungă pe teme și pune afirmațiile-cheie ca întrebări separate. Pe telefon, o matrice largă se derulează pe orizontală, iar ultimele coloane rămân în afara ecranului până când respondentul glisează tabelul: verifică-ți matricea în „Previzualizare”, pe telefon.
Cum găsești întrebările neclare înainte să trimiți sondajul
Neclaritatea propriilor întrebări n-o vezi, pentru că știi ce ai vrut să întrebi. Două verificări prind multe dintre aceste probleme.
Prima: citește fiecare întrebare cu voce tare. Frazele lungi, cuvintele la care te poticnești și dubla negație se aud imediat. Apoi întreabă-te: cine răspunde, despre ce, pentru ce perioadă și ce trebuie să numere? Ar putea două persoane s-o înțeleagă diferit?
A doua: o pretestare scurtă. AAPOR recomandă pretestarea cu persoane asemănătoare respondenților și numește interviurile cognitive printre metode. Ele arată cum înțeleg respondenții întrebările, cum se gândesc la ele și cum răspund, explică Centrul Național pentru Statistici de Sănătate din SUA (NCHS). Roagă câteva astfel de persoane să răspundă spunând cu voce tare ce le trece prin minte. După fiecare răspuns, nu înainte, întreabă:
- Ce înseamnă pentru tine „regulat” aici?
- Ce ai pus la socoteală?
- La ce perioadă te-ai gândit?
- Ți s-a părut neclar vreun cuvânt?
Rescrie orice întrebare pe care două persoane au înțeles-o diferit.
„Previzualizare” îți arată sondajul așa cum îl văd respondenții, dar nu primește răspunsuri; deschide-o și pe telefon. Pentru un test cronometrat, cu răspunsuri reale, vezi cum să testezi chestionarul cu câteva persoane înainte să-l trimiți.
| Verificare | Ce descoperă | Cum corectezi |
|---|---|---|
| Citește întrebarea cu voce tare | Fraze lungi, poticneli, dubla negație | Scurtează, împarte, formulează afirmativ |
| Caută abrevierile și cuvintele folosite doar în firmă | Jargonul | Scrie-le în întregime, folosește cuvintele respondenților |
| Întreabă-te: despre ce, unde, în ce perioadă? | Tema vagă, lipsa perioadei | Numește situația și perioada |
| Subliniază „des”, „regulat”, „în ultima vreme” | Cuvinte fără o cantitate anume | Un număr pentru o perioadă precizată |
| Numără propozițiile din întrebarea propriu-zisă | Întrebarea prea lungă | O singură propoziție, cu definiția înaintea ei sau în descriere |
| Numără rândurile fiecărei matrice și citește afirmațiile | Matricea lungă | Mai puține rânduri, mai scurte, împărțite pe teme |
| Roagă câteva persoane să gândească cu voce tare | Ce nu vezi singur | Rescrie, apoi testează din nou întrebările schimbate |
Ce reții
Pentru o întrebare complexă folosește cuvintele respondentului și o formulare afirmativă; pentru una neclară, numește tema, perioada și ce se numără; pentru una prea lungă, o singură propoziție, cu definiția lângă ea; matricea redu-o la câteva rânduri scurte. Înainte de trimitere, citește întrebările cu voce tare și încearcă-le pe câteva persoane asemănătoare respondenților. Apoi deschide un model de chestionar apropiat de tema ta și verifică-i întrebările la fel.
Șabloane de chestionare pe domenii
Deschide un șablon apropiat de tema ta și verifică fiecare întrebare la fel: o singură temă, cuvinte simple, o perioadă precizată.
Vezi șabloanele