În momentul compunerii unui chestionar, fie el online sau offline (pe hârtie, la telefon etc.), există șanse ca un cercetător fără experiență să discrediteze întregul sondaj prin folosirea întrebărilor duble. Sondajele efectuate pe internet sunt în mod special predispuse la această greșeală. De ce? După cum am menționat de multe ori, timpul respondentului este crucial când vine vorba de sondajele pe internet. Însăși tehnologia ne îndeamnă să construim întrebări care sunt ușor de completat. Din efortul de a economisi timp, se nasc întrebări de genul:
Crezi că piața este suficient de mare pentru acest produs și că acesta se va vinde?
Da
Nu
Nu știu
E posibil ca piața să fie îndeajuns de mare pentru toate produsele, dar asta nu înseamnă că acestea se vor și vinde bine, indiferent că motivul este prețul ridicat, reputația proastă a producătorului, sau oricare alt motiv.
Făcând un rezumat, întrebarea dublă privește două subiecte, dar permite doar un singur răspuns.
Întrebarea dublă este una dintre cele mai întâlnite greșeli în procesul creării unui chestionar.
Efectul lor în cadrul sondajelor de opinie
Astfel, de ce întrebările duble reprezintă o problemă pentru sondajele de opinie? Deoarece acestea produc rezultate incerte. Un sondaj cu o întrebare de acest gen oferă o bază de date care nu se poate baza pe concluzii corecte. Defapt, propoziția întrebării este alcătuită din două întrebări și nu putem ști sigur pentru care dintre cele două s-a oferit răspunsul. De exemplu, dacă suntem întrebați: „Ești mulțumit/ă de prețurile serviciilor noastre de telefonie mobilă și de serviciul clienți?”, iar noi oferim 5 puncte pe scala de rating (foarte mulțumit/ă – mulțumit/ă – nici mulțumit/ă, nici nemulțumit/ă – nemulțumit/ă – foarte nemulțumit/ă), atunci la care întrebare din cele două putem încadra răspunsul „foarte mulțumit/ă”? Respondentul poate fi nemulțumit în ceea ce privește prețurile, dar mulțumit de atitudinea serviciului clienți. Sau poate fi exact invers – nemulțumit cu tratamentul celor de la servicii clienți și mulțumit cu prețurile oferite.
Cum să recunoaștem întrebările duble
Multe dintre întrebările double pot fi recunoascute cu ușurință datorită prezenței cuvântului „și”. Totuși, prezența acestuia nu este o garanție. Conjuncția „și” poate fi folosită și în întrebările bine definite.
În general, o întrebare dublă poate fi împărțită cu ușurință în două întrebări separate.
Un exemplu de întrebare dublă divizată ar fi următorul: „Crezi că studenții ar trebui să facă mai multe ore de istorie și geografie?”. Această întrebare este formată din două întrebări separate:
Prima: „ Crezi că studenții ar trebui să facă mai multe ore de istorie?”
și
A doua: „ Crezi că studenții ar trebui să facă mai multe ore de geografie?”
Avem următoarele exemple:
Crezi că mașinile ar trebui să fie mai rapide și mai sigure?
Ești mulțumit/ă cu locul tău de muncă și cu salariul?
Departamentul de resurse umane are politici diferite de a atrage bărbații și femeile?
Crezi că această carte este interesantă și folositoare?
Variații
Întrebările duble sunt, de asemenea, cele în care răspunsurile predefinite sunt alcătuite din două afirmații deodată. De exemplu, întrebarea „Ce te motivează să lucrezi?” are un răspuns cu mai multe variante dintre care unul este „Munca în sine și colegii”. Care ar trebui să fie răspunsul unei persoane care consideră munca în sine a fi plictisitoare, dar care nu vrea să plece din cauza relației cu colegii? Aceste „răspunsuri duble” ar trebui să fie tratate la fel ca întrebările duble și ar trebui să fie evitate.
După cum am menționat deja, întrebările duble conțin deseori conjuncția „și”, însă acest lucru nu trebuie considerat neapărat drept semn distinctiv. Avem un exemplu de întrebare dublă care, la prima vedere, nu pare a fi dublă: „Este nevoie ca organizațiile guvernamentale să reducă birocrația pentru personal prin angajarea mai multor administratori?”. Această întrebare poate fi divizată în două întrebări separate:
„Este nevoie ca organizațiile guvernamentale să reducă birocrația pentru personal?”
și
„Este nevoie ca organizațiile guvernamentale să angajeze mai mulți administratori?”
Este clar de observant prin exemplul de mai sus cum întrebările duble sunt, uneori, „invizibile!.
Excepții – în politică
Este bine de reținut că unele organizații de cercetare folosesc întrebările duble în mod intenționat. Acest lucru are loc când o persoană profesionistă în sondaje de opinie folosește intenționat acest truc ca să obțină rezultate incorecte care să inducă în eroare și/sau să creeze anumite atitudini pentru publicul larg. Situațiile de genul acesta sunt de obicei asociate cu dezvăluirea rapoartelor de media în legătură cu evenimente, partide și personalități politice, precum și factori din viața politică, manipulate discret de părțile interesate relevante.
Flexibilitatea instrumentelor de pe internet
Sondajele de opinie realizate pe internet îl predispun pe cercetător la greșeli prin folosirea întrebărilor duble, dar totodată permit și o evitare elegantă a acestei probleme.
Ca regulă generală, soluția problemei este foarte simplă: întrebările duble trebuie să fie împărțite în două întrebări separate. De exemplu:
Întrebarea dublă: „Ești de acord că parcarea în centru este o problemă și că municipalitatea trebuie să ia măsuri să o rezolve?”
Întrebarea revizuită: „Ești de acord că parcarea în centrul orașului este o problemă?”
Dacă participantul răspunde cu „da”, atunci se poate pune cea de-a doua întrebare: „Este nevoie ca municipalitatea să ia măsuri pentru a rezolva această problemă?”
Cele mai uzuale tehnologii web permit programarea interfeței sondajului pentru ca un set de întrebări să fie realizat cu o întrebare „de bază” și una adițională, secundară, imediat după cea de bază. În funcție de subiect, cercetătorul poate specifica o condiție/regulă prin care cea de-a doua întrebare să fie afișată drept întrebare complementară.
Pe site-ul Survey.ro acest lucru se poate face prin meniul de setări, unde autorul sondajului va găsi funcția „Logic”.
Există câteva acțiuni posibile pentru un respondent în această situație: el/ea poate primi o a doua întrebare, o redirecționare către un alt website, un chestionar ulterior de completat etc.
Astfel, cercetătorul va reuși să folosească cel mai eficient posibil și timpul și mediul online. Cu oricare alt sondaj tradițional, pe hârtie, aceste funcționalități nu pot exista decât prin prezența unei a treia persoane – un alt intervievator – fapt care transformă sondajul de opinie într-unul mult mai scump și care prezintă riscul de interpretări greșite ale răspunsurilor.