Când construiești un chestionar cu întrebări deschise și închise, prima regulă e simplă: majoritatea întrebărilor sunt închise, pentru că se completează repede și dau răspunsuri pe care le poți număra. Pui o întrebare deschisă când nu poți enumera dinainte răspunsurile, când o listă i-ar sugera respondentului ce să aleagă, când ai nevoie de un număr exact sau când vrei să afli motivul din spatele unei note. Întrebările deschise rămân puține, nu stau chiar la început, iar chestionarul se încheie cu un câmp opțional pentru comentarii. Mai jos găsești un tabel de decizie, ordinea întrebărilor, pretestarea care îți dă variantele de răspuns și un exemplu complet. Dacă vrei întâi definițiile, citește ce sunt întrebările deschise și închise.
De reținut
- Întrebările închise sunt regula; una deschisă pui acolo unde nu poți enumera răspunsurile sau ai nevoie de cuvintele respondentului.
- O notă urmată de un „de ce?” opțional îți dă și cifra, și motivul.
- Nu știi variantele? Întreabă deschis într-o pretestare și transformă răspunsurile cele mai frecvente în lista închisă.
- Puține întrebări deschise, nu chiar la început, și un singur câmp pentru comentarii la final.
Când sunt potrivite întrebările închise
Folosește întrebări închise când știi răspunsurile posibile și vrei să le numeri, să compari grupuri sau să repeți chestionarul peste un an cu aceleași variante.
Tot închise sunt, de obicei, întrebările de profil cu o listă scurtă și cunoscută: funcția, domeniul de activitate, județul, cât de des cumpără respondentul. De exemplu, un magazin online de articole sportive își întreabă vizitatorii în ce grupă de vârstă se încadrează, cu ce se ocupă și cât de des intră pe site. Așa află cine e vizitatorul tipic și ce produse să pună în față. Grupele de vârstă sunt suficiente, pentru că îi trebuie grupe, nu o medie.
Cu cât ai mai mulți respondenți, cu atât un chestionar cu întrebări închise devine mai practic: fiecare răspuns deschis trebuie citit de cineva.
Când folosești întrebări deschise: cinci situații
- Nu știi încă răspunsurile posibile. La un subiect nou sau la începutul unui studiu, orice listă e o presupunere. Exemplu: „Ce anume ți-a îngreunat comanda online, dacă a fost ceva?”
- O listă ar sugera răspunsul. Variantele scrise dinainte schimbă ce aleg oamenii, așa că răspunsurile spontane le aduni cu o întrebare deschisă. Exemplu: „Ce mărci de apă minerală îți vin în minte?” Pune-o înaintea oricărei întrebări sau pagini care numește mărci.
- Ai nevoie de un număr exact. Numărul de angajați, suma cheltuită, vârsta, dacă vrei o medie: cere cifra într-un câmp „Număr”, nu pe intervale, pentru că intervalele propuse pot influența răspunsurile. Excepția sunt sumele sensibile, ca venitul: mulți refuză o cifră exactă, așa că acolo oferă intervale.
- Vrei să afli motivul unei note. Scala îți arată cât de mulțumiți sunt oamenii, dar nu și de ce. După notă, întreabă: „Care este principalul motiv pentru care ai dat această notă?”
- Respondenții sunt puțini și fiecare răspuns contează. Într-un grup de experți, într-o echipă mică sau într-o clasă poți citi toate răspunsurile. Într-un grup mic însă, un comentariu își poate trăda autorul prin detalii sau stil: roagă-i pe participanți să nu numească pe nimeni și nu arăta comentariile grupului sau unui manager până nu elimini tot ce l-ar putea identifica.
Deschisă sau închisă? Tabelul de decizie
| Criteriu | Întrebare închisă, când… | Întrebare deschisă, când… |
|---|---|---|
| Scopul | vrei să numeri și să compari | vrei să înțelegi sau să descoperi ceva nou |
| Etapa | e studiul principal sau repeți un chestionar | e o pretestare sau o primă explorare a subiectului |
| Numărul de respondenți | mulți | puțini, iar fiecare răspuns contează |
| Cine citește răspunsurile | nimeni nu are timp să le grupeze | cineva le va citi și le va grupa pe categorii |
| Tipul de răspuns | o alegere între variante cunoscute | un număr exact sau un motiv |
Cum combini întrebările deschise și închise în același chestionar
Întrebările închise îți dau cifrele, iar cele deschise le explică.
Începe cu întrebări închise, ușoare
Primele întrebări trebuie să fie ușoare și legate de subiectul din invitație. Nu deschide chestionarul cu o întrebare deschisă care cere un răspuns detaliat. Manualul institutului canadian de statistică, Statistics Canada (2003), avertizează că o asemenea întrebare pusă la început poate rămâne fără răspuns. În cadrul aceleiași teme, mergi de obicei de la general la particular, după tehnica pâlniei: întâi magazinul în ansamblu, apoi livrarea, apoi ambalajul.
După o notă, un „de ce?” opțional
O pereche utilă: o întrebare de evaluare, urmată imediat de una deschisă și opțională despre motiv. Cu logica de sondaj poți afișa întrebarea despre motiv doar unora dintre respondenți. Regula „Afișează întrebarea” se aplică imediat ce persoana răspunde, așa că ambele întrebări pot sta pe aceeași pagină.
Dacă întrebi „de ce?” doar pe cei cu note mici, afli ce îi nemulțumește, dar nu și ce le place celorlalți. Mai bine întreabă-i pe toți sau pe cei de la ambele capete ale scalei. Dacă ar fi prea multe răspunsuri de citit, o metodă folosită în cercetare este să pui întrebarea doar unei părți dintre respondenți, aleși la întâmplare; logica de sondaj nu face singură această alegere.
Puține întrebări deschise, opționale și ușor de completat
Câte înseamnă „puține” depinde de cine va citi răspunsurile; nu există o regulă generală. La un chestionar pentru licență, de exemplu, fiecare întrebare deschisă în plus înseamnă alte răspunsuri de codificat. Nu le aduna spre final: în chestionarele lungi, răspunsurile de la coadă tind să fie mai scurte și lipsesc mai des. Excepția e câmpul opțional pentru comentarii de la final.
Alege câmpul după răspunsul așteptat: „Un singur rând” pentru un cuvânt sau un nume, „Mai multe rânduri” pentru o părere. Ajută și o propoziție care spune de ce contează răspunsul. Nu te baza pe un număr minim de caractere ca să obții răspunsuri mai bune: îi poate descuraja pe respondenți.
Nu bifa „Răspuns obligatoriu” la întrebările deschise, decât la una fără de care chiar nu te descurci. Întrebările obligatorii îi fac pe mai mulți respondenți să abandoneze chestionarul (Stieger, Reips și Voracek, 2007).
Gândește-te și la telefon. În panelul online al Pew Research Center (2023), cei care răspundeau de pe telefon sau tabletă au sărit peste întrebările deschise mai des decât cei de pe calculator (15% față de 11%) și au scris mai puțin. E o diferență observată, nu o cauză dovedită, dar pledează pentru întrebări scurte. Vezi și sfaturile pentru chestionarele completate pe telefon.
Un câmp pentru comentarii la final
Încheie cu o întrebare deschisă, opțională: „Mai este ceva ce ai vrea să ne spui?” O vor completa doar unii. În trei studii ale lui O'Cathain și Thomas (2004), au scris comentarii între 30% și 58% dintre persoanele din eșantion. Cei care scriu pot fi diferiți de ceilalți, așa că citește comentariile ca informații în plus, nu ca pe un vot.
De la deschis la închis: pretestarea care îți dă variantele de răspuns
Dacă nu știi ce variante să pui, nu le inventa: adună-le, în patru pași.
- Pune întrebarea deschis, într-o pretestare. Potrivit manualului Statistics Canada, ca să stabilești variantele din răspunsuri libere ai nevoie de 50–100 de interviuri de pretestare.
- Împarte răspunsurile în categorii detaliate, apoi unește-le pe cele rare care înseamnă același lucru. Categoriile le poți uni oricând, dar ca să împarți una trebuie să recitești toate răspunsurile. Metoda de codificare pas cu pas e în articolul cu definiții și exemple, în secțiunea „Cum analizezi răspunsurile la întrebările deschise”.
- Transformă categoriile cele mai frecvente în variante de răspuns și păstrează varianta „Altele (te rugăm să specifici)”, pe care o adaugi cu „Afișează opțiunea Altele”. Variantele nu trebuie să se suprapună și trebuie să acopere orice răspuns probabil; vezi cum formulezi variantele de răspuns. Distribuția răspunsurilor va fi totuși puțin diferită de cea de la întrebarea deschisă.
- Urmărește varianta „Altele” în studiul principal. Textele apar separat în rezultate, la „Alte răspunsuri”. Dacă mulți scriu același lucru, adaugă-l ca variantă data viitoare.
Exemplu ilustrativ: un magazin de bricolaj din cartier îi întreabă pe 60 de clienți „Care este principalul motiv pentru care ai ales magazinul nostru?” și grupează răspunsurile astfel:
| Răspunsuri din pretestare | Categorie detaliată | Varianta din întrebarea închisă |
|---|---|---|
| „e mai ieftin”, „au mereu promoții” | prețuri; promoții | Prețul |
| „e lângă bloc”, „îmi iese în drum spre serviciu” | aproape de casă; pe drum | Locația |
| „găsesc tot ce-mi trebuie pentru renovare” | ofertă variată | Gama de produse |
| „mi l-a recomandat o vecină” | recomandare | Recomandarea cuiva |
Întrebarea închisă din studiul principal are aceste patru variante, plus „Altele”.
Exemplu de chestionar cu întrebări deschise și închise
Un chestionar scurt, trimis de un magazin online după comandă, cu tipul fiecărei întrebări și rolul ei:
- Inclusiv comanda aceasta, de câte ori ai cumpărat de la noi în ultimele 12 luni? Închisă, „Un singur răspuns”: 1; 2–3; 4–6; 7–11; 12 sau mai multe. Un început ușor, cu o perioadă clară.
- Cât de mulțumit/ă ești de ultima comandă? Închisă: Foarte mulțumit/ă; Mulțumit/ă; Nici mulțumit/ă, nici nemulțumit/ă; Nemulțumit/ă; Foarte nemulțumit/ă. Fiecare treaptă are o etichetă, cu o variantă neutră la mijloc.
- Care este principalul motiv pentru răspunsul tău? Deschisă, opțională: motivul din spatele evaluării.
- Pe care dintre aceste servicii le-ai folosit la ultima comandă? Poți bifa mai multe variante. Închisă, cu „Altele”, tip „Răspunsuri multiple”: Livrare la domiciliu; Ridicare din magazin; Livrare la un locker; Ambalare pentru cadou; Chat cu serviciul clienți; Niciuna dintre acestea; Altele (te rugăm să specifici). „Niciuna dintre acestea” nu se bifează împreună cu alte variante; verifică astfel de combinații când cureți datele.
- Cât de probabil este să ne recomanzi unui prieten sau unui coleg? Închisă, de la 0 = „Deloc probabil” la 10 = „Extrem de probabil”. Fiind o întrebare standard, are altă scală decât întrebarea 2. În Survey.ro o pui ca întrebare de tip „NPS (0-10)”: raportul calculează singur scorul NPS (chestionar NPS).
- Câte persoane din gospodăria ta folosesc produsele pe care le comanzi de la noi? Deschisă, câmp „Număr”: o cifră pe care magazinul nu o are în evidențele lui.
- Mai este ceva ce ai vrea să ne spui? Deschisă, opțională: câmpul pentru comentarii.
Un chestionar gata făcut, cu alte întrebări decât exemplul de mai sus, găsești în modelul complet de chestionar de satisfacție a clienților.
Concluzie
Pune întrebări închise pentru ce poți enumera și vrei să numeri, iar deschise pentru ce nu poți enumera, pentru numere exacte și pentru motivele din spatele notelor. Dacă nu știi variantele, întreabă deschis într-o pretestare. Începe cu întrebări închise ușoare, păstrează întrebările deschise puține și opționale și încheie cu un câmp pentru comentarii. Iar înainte să adaugi o întrebare deschisă, hotărăște cine va citi răspunsurile.
Șablon gata făcut: chestionar de satisfacție a clienților
Întrebări de evaluare și întrebări deschise în același chestionar, gata de adaptat pentru afacerea ta.
Vezi șablonul