Imaginea școlii sau a universității este ce cred și ce simt despre instituție oamenii din jurul ei: părinții, elevii, studenții, absolvenții, candidații și profesorii. Fiecare grup o vede altfel și pune preț pe alte lucruri. O măsori dacă le pui tuturor aceleași câteva întrebări de bază, o dată pe an, în aceeași perioadă, și citești răspunsurile grup cu grup. Aici „imaginea școlii” și „reputația universității” înseamnă același lucru: cum văd instituția propriile ei grupuri, nu „opinia publică”. Ghidul e pentru directori, rectori și decani: pe cine întrebi, ce întrebi, cât de des și cum citești rezultatele.
Pe scurt
- Întreabă fiecare grup separat, cu aceleași întrebări de bază, ca să poți compara grupurile.
- Măsoară o dată pe an, în aceeași perioadă, și după o schimbare mare sau un incident, cu aceeași formulare.
- Nu promite anonimat: spune cine vede răspunsurile și prezintă doar grupuri și celule de tabel cu cel puțin 10 răspunsuri. Pe elevi îi întrebi direct de pe la 11 ani, voluntar, după ce verifici regulile școlii despre acord.
- Citește întâi cine a răspuns, apoi ce a răspuns; abia după aceea compară grupurile și anii.
De ce măsori imaginea școlii în loc să o ghicești
Pentru că părerea conducerii e doar una dintre păreri, iar ce contează pentru imagine nu e mereu ce crede școala. În cele 11 țări și economii în care părinții elevilor de 15 ani au completat chestionarul pentru părinți al PISA 2012, mulți au spus că, la alegerea școlii, pun reputația sau siguranța ei mai presus de rezultatele școlare (OCDE, PISA in Focus nr. 51, 2015).
Un sondaj îți folosește mai ales înainte de o decizie (de exemplu, introducerea cartelelor de acces), după un incident ajuns în presă (o bătaie între elevi), când o specializare atrage mai puțini candidați decât celelalte sau când scad înscrierile.
Pe cine întrebi și ce afli doar de la fiecare grup
Întreabă fiecare grup separat, cu sondajul lui scurt, doar despre ce poate ști. Invită tot grupul, nu câteva clase: atunci singura întrebare rămâne cine a răspuns, iar marja de eroare nu se aplică. Așa sunt construite și chestionarele de climat școlar ale Departamentului Educației al SUA: variante separate pentru elevii de gimnaziu și de liceu, pentru personalul didactic, pentru cel nedidactic și pentru părinți.
| Grup | Ce afli doar de la ei | Cum ajungi la ei | La ce să fii atent |
|---|---|---|---|
| Părinții | Siguranța, comunicarea cu școala, dacă copilul se simte bine acolo, dacă ar recomanda școala | Pe e-mail sau cu linkul general, pe canalul obișnuit al școlii | Răspund mai ales părinții implicați: verifică cine lipsește. Hotărăște dacă vrei un răspuns pe familie sau unul pe copil; al doilea părinte răspunde de pe alt dispozitiv sau din alt browser, pentru că în același browser linkul redeschide răspunsul deja dat. La grădiniță și la primar răspund doar părinții. |
| Elevii (de la gimnaziu) și studenții | Predarea, corectitudinea notării, atmosfera, volumul de muncă | Cu linkul general; răspund acasă sau de pe dispozitivul lor, singuri | Participare voluntară, regulile școlii despre acord, nimic care îi identifică (vezi „Când întrebi elevii”) |
| Profesorii și personalul nedidactic | Organizarea, resursele, felul în care se iau deciziile | Pe e-mail sau cu linkul general | Prezinți doar grupuri de cel puțin 10. Personalul nedidactic are de obicei mai puțin de 10 oameni: îl raportezi împreună cu profesorii, ca „tot personalul”, și spui asta dinainte. |
| Absolvenții | Dacă ce au învățat le-a folosit, dacă ar recomanda școala | Lista de absolvenți, grupul absolvenților de pe rețelele sociale | Ajungi la ei doar dacă ai păstrat legătura |
| Bobocii, abia înscriși | De ce au ales școala ta, ce alte școli au mai luat în calcul, de unde au aflat de ea | Cu linkul general, la câteva săptămâni după încheierea înscrierilor; niciodată pe formularul de înscriere, cu nume | Afli cu cine te compară familiile pe care le-ai câștigat, nu de ce alții au ales altă școală |
| Angajatorii (la licee tehnologice și universități) | Cum sunt văzuți absolvenții | Invitație personală | Sunt puțini: citește comentariile, nu procentele |
Fă câte un sondaj pentru fiecare grup, nu unul singur care întreabă „Cine ești?”. Creezi primul sondaj, apoi îl copiezi din „Folosește sondajele anterioare” (alegi sondajul din lista de sub „Copiază acest sondaj” și salvezi) și adaptezi copia: fiecare grup are linkul și rezultatele lui. Poți schimba enunțul („copilul tău” în loc de „tu”), dar nu scala, etichetele ei sau numărul de puncte. Atunci o diferență între grupuri e o diferență de păreri, nu o eroare de măsurare. Sondajul pentru părinți poate fi chiar un chestionar de satisfacție pentru părinți, cu nucleul comun la început.
Părinților și profesorilor le poți scrie cu „Distribuie pe email”; vezi cum pregătești invitațiile trimise prin e-mail. Monitorizarea răspunsurilor e dezactivată implicit; activată, leagă fiecare răspuns de adresa destinatarului.
„Publicul” sau „orașul” nu sunt grupuri pe care le poți invita: un link postat pe Facebook sau pe site adună răspunsurile celor care au ales să-l deschidă, nu părerea comunității. Butoanele de distribuire pe rețelele sociale folosește-le doar pentru un grup definit pe care nu îl ai pe e-mail, cum sunt absolvenții, și spune în rezultate de la cine vin răspunsurile.
Când întrebi elevii
Pe elevi îi întrebi direct de la gimnaziu, de pe la 11 ani, cu un chestionar scurt și cuvinte simple. Pentru grădiniță, clasa pregătitoare și ciclul primar răspund părinții.
În cercetarea cu copii se cere de obicei acordul unui părinte, dar și al copilului. Dacă sondajul tău are nevoie sau nu de acord scris depinde de regulile școlii și de cele naționale: verifică-le înainte și nu trimite linkul elevilor pentru care acordul lipsește.
Participarea e voluntară, iar introducerea o spune: elevul poate sări peste orice întrebare sau se poate opri, fără nicio consecință; școala nu cere nume și nu verifică cine a participat. Asta e adevărat doar cu linkul general, fără o întrebare despre nume și cu monitorizarea răspunsurilor dezactivată. Nu bifa „Răspuns obligatoriu” și nu cere completarea în clasă, toți odată. Profesorilor le spui același lucru: participarea e voluntară.
Nu prezenta o clasă împărțită pe grupuri mici, de exemplu fetele dintr-o clasă. Elevii răspund singuri, acasă sau pe dispozitivul lor, fără un părinte sau un profesor care să citească alături, și niciodată unul după altul la același calculator: cu setarea implicită, următorul vede răspunsurile celui dinainte. Vezi și ghidul despre sondaje cu elevii și studenții.
Ce întrebi: un nucleu comun și câteva întrebări pentru fiecare grup
Pune tuturor grupurilor aceleași 4–6 întrebări de bază, apoi 3–5 întrebări la care doar acel grup poate răspunde și una deschisă. Cu 10–12 întrebări, sondajul se termină pe telefon în câteva minute. Un nucleu comun, de adaptat:
| Întrebarea | Variantele de răspuns |
|---|---|
| Ce impresie generală ai despre școală? | Foarte proastă / Proastă / Acceptabilă / Bună / Foarte bună |
| Ai recomanda școala unui prieten sau unei rude? | Da / Nu sunt sigur / Nu |
| Cum apreciezi predarea, siguranța, comunicarea cu familiile, clădirea și dotările, activitățile de după ore, cantina (unde există)? (o matrice cu 4–6 rânduri) | Foarte slab / Slab / Acceptabil / Bine / Foarte bine, pe fiecare rând |
| Față de alte școli pe care le cunoști, școala noastră este… | Mai bună / Cam la fel / Mai slabă / Nu pot spune |
| Dacă ai putea schimba un singur lucru la școala noastră, ce ai schimba? | Răspuns liber |
Adaugă una sau două întrebări de profil, opționale, cu varianta „Prefer să nu răspund”: anul sau ciclul pentru elevi și studenți, clasa copilului (a celui mai mare) pentru părinți, didactic sau nedidactic pentru personal, anul absolvirii pe intervale pentru absolvenți. Niciodată litera clasei, disciplina predată sau altceva care arată spre o persoană într-o școală mică. După ele filtrezi la pașii 1, 2 și 4 din „Cum citești rezultatele”.
Întreabă fiecare grup doar ce poate ști. Dacă școala introduce cartele de acces, elevii spun cât de ușor le folosesc, profesorii dacă au fost instruiți, iar părinții dacă își simt copiii mai în siguranță.
Profesorii nu se evaluează nominal aici: pentru asta există un sondaj separat, cum e evaluarea prin feedback 360 de grade. La teme sensibile (bullying, comportamentul unui profesor, un incident) întreabă în termeni generali, cu întrebări opționale și fără nimic care identifică un elev; vezi cum pui întrebări sensibile.
Cât de des măsori imaginea școlii
O dată pe an, în aceeași perioadă a anului școlar, cu aceeași formulare. După o schimbare mare sau un incident, adaugă un sondaj scurt cu întrebările de bază.
Ca să măsori o schimbare în timp, Pew Research Center recomandă aceeași formulare a întrebărilor; și ordinea lor contează. Fără cifrele de anul trecut, un sondaj făcut după un incident îți arată un nivel, nu o schimbare. Copiază în fiecare an sondajul precedent (din „Folosește sondajele anterioare”, sub „Copiază acest sondaj”). Survey.ro nu compară două sondaje, așa că pui rezultatele celor doi ani unul lângă altul, din exporturi.
Cum citești rezultatele
- Întâi, cine a răspuns. Pentru fiecare grup, compară câți au răspuns cu câți au fost invitați și împărțirea pe ani sau pe cicluri cu cifrele școlii, la elevi ca și la părinți. Elevii fără dispozitiv sau internet acasă lipsesc. Răspund mai ales părinții implicați, deci un rezultat bun de la 20% dintre părinți e un rezultat despre acei 20%. Vezi dacă cei care n-au răspuns îți schimbă rezultatele.
- Grup cu grup. Pune grupurile unul lângă altul la întrebările de bază: dacă profesorii văd comunicarea cu familiile mult mai bine decât părinții, diferența e ea însăși o constatare. În același sondaj, filtrul după un răspuns îți arată un subgrup, iar „Analize comparative” încrucișează două întrebări cu variante de răspuns.
- Ponderi, nu doar medii. Ordonează aspectele după ponderea celor care au ales cele mai slabe două variante. Media ascunde o minoritate nemulțumită.
- Grupuri mici. Prezintă doar grupuri și celule de tabel cu cel puțin 10 răspunsuri. Survey.ro le arată la orice mărime, așa că verifici tu.
- Comentariile. Citește-le pe toate, grupează-le pe teme și numără-le. Nu cita nimic care ar putea identifica pe cineva.
- An cu an. Compară doar întrebări identice. Într-un grup mic, o schimbare de câteva puncte e zgomot: chiar la 10 răspunsuri, o persoană înseamnă 10 puncte procentuale.
Înainte de sondajul următor, spune fiecărui grup ce ai aflat și ce două-trei lucruri vei face; vezi cum faci un plan de acțiune după sondaj. Nu folosi „Publică rezultatele sondajului”: oricine are linkul vede fiecare răspuns, inclusiv comentariile. Trimite în schimb PDF-ul din fila „Analiză” („Exportă în PDF”), care respectă filtrul aplicat.
Ce poate și ce nu poate un sondaj online
Un sondaj online costă puțin, ajunge la părinții care nu vin la ședințe și la studenții care lucrează, iar fiecare răspunde când are timp. Are însă limite:
| Ce nu poate | De ce |
|---|---|
| Să măsoare opinia publică | Un link postat oriunde arată doar părerea celor care au ales să răspundă. |
| Să aducă mai multe răspunsuri decât alte metode | O meta-analiză a 114 comparații experimentale a găsit la sondajele online o rată de răspuns în medie cu circa 12 puncte procentuale mai mică decât la celelalte metode (Daikeler, Bošnjak și Lozar Manfreda, 2020). |
| Să facă pe toată lumea sinceră | Fără intervievator, oamenii răspund ceva mai deschis: comparate cu datele din registre, răspunsurile online au fost cele mai exacte, dar nici ele nu au fost toate adevărate (Kreuter, Presser și Tourangeau, 2008). Teama că școala le vede răspunsul rămâne. |
| Să fie anonim | Într-un cont de echipă, orice membru poate deschide răspunsurile individuale. |
| Să arate rezultatele pe viu | Rezultatele nu se actualizează singure: le vezi când deschizi pagina. |
Pune la începutul fiecărui sondaj o introducere care spune cine vede răspunsurile.
De unde începi
Începe cu grupul la care ajungi cel mai ușor, de obicei părinții sau, la universitate, studenții: scrie cele 4–6 întrebări de bază și introducerea care spune cine vede răspunsurile, trimite linkul și notează câți au fost invitați. Copiază apoi sondajul pentru fiecare grup următor, cu același nucleu de întrebări. Măsoară în aceeași perioadă în fiecare an și după schimbările mari, cu aceeași formulare. Citește întâi cine a răspuns și abia apoi ce a răspuns, prezintă doar grupuri de cel puțin 10 răspunsuri și spune-le oamenilor ce schimbi.
Pentru universitate există deja un chestionar pentru studenți, gata făcut; adaugă-i nucleul comun.
Șablon gata făcut: chestionar pentru studenți
Are 7 întrebări, printre care motivul înscrierii și dacă studentul ar recomanda facultatea; explicațiile arată cum îl adaptezi pentru toată facultatea.
Vezi șablonul